Bravo baieti!
Si pentru ca Anem nu-si prea vede de treaba

si ma starneste cu tot felul de povestiri ,hai sa va povestesc si eu o experienta de saptamana trecuta.Rabdare si tutun!
Nota:De la inceput va spun ca cei care spera sa vada poze cu pesti multi si mari vor fi dezamagiti!Pentru ceilalti va prezint :
VIATA TRAITA ALTFEL …
In general imi place sa umblu mult.Sa cunosc locuri noi ,oameni noi ,povesti noi .De aceea nici nu joc la LOTO ! Frica de castig si urmarile lui ma tin departe de Loterie…
…Asa ca o incursiune scurta in Clisura Dunarii parea cel mai potrivit lucru pentru o destindere .Cateva telefoane si aflu cam tot ce ma intereseaza: traseu ,gazda, costuri ,locuri .Binenteles si ,cel mai important , un prieten care sa ma insoteasca! Doar vremea pare sa nu tina cu noi ,insa un telefon din Clisura ,de la Culi, ne arunca in masina si pe la ora 12 eram in Alba la prietenul Florin.De ce? Pai pentru niste jiguri , ca cica Clisura e flamanda tare!
La ora 13 eram inscrisi deja in noua bucata de autostrada Sibiu-Deva si calutii motorului ,hraniti din abundenta de la un Petrom , par sa fie fericiti de drumul nou intins pe harta patriei.Sentimentele care te incearca la un astfel de drum pot fi multe ,insa noi eram la limita delirului cand ne gandeam la o iesire pe Dunare ,intr-o zona noua pentru noi,din Clisura.Pana la urma se spune ca nu ramai decat cu amintirile si acestea depind tare mult de noi daca sunt frumoase si de neuitat!Vorba cantecului “Cele rele sa se spele/Cele bune sa se adune!”
Ploaia teribila, care rupe Resita, ne tempereaza putin elanul ,insa in zona Oravita lucrurile par aproximativ normale .Codul galben, de ploi si vijeli, in care se afla zona, pare atat de departe…
Cine a zis ca Politia de Frontiera nu se stie organiza ,ca este birocratica ,rau intentionata ,etc il invit sa mearga la Oravita unde am obtinut PG de parca trecusem demult in UE …Sau poate ca zona asta a tarii este un pic mai demult in UE …
O masa la botul calului si masina rupe ultimii kilometri din harta tarii! Inainte sa picam de pe harta, avem parte de o priveliste impresionanta: Dunarea!
Nu cred ca exista pescar care sa vada Dunarea si sa nu simta un fior pe sirea spinarii !La mine intotdeauna fiorul a fost de placere si oricat de des as vedea batranul fluviu nu pot sa nu ma minunez de maretia lui! Mai jos de Cazane ,mana omului a “strans” batranul Danubiu intr-un pumn de fier :PF1 .Astfel incat curgerea tumultoasa a Dunarii a fost imblanzita si pentru niste ardeleni ca noi, viteza de curgere a apei ,la acest moment , ni se pare prietenoasa si …ardeleneasca!
Intram in Pojejena romaneasca ,apoi in cea sarbeasca (ca cica asa este impartita) si …Culita ne asteapta in fata casei.

Este omul din zona care ne va fi gazda si tovaras de pescuit pentru urmatoarele doua zile.Casa, a carei gradina se gata in …Dunare , este prietenoasa.O casa care se vede ca a vazut …embargoul. Oamenii se ocupa, in afara de pescuit si cu constructia de barci de tabla, celebrele barci de clisura care au realizat ,probabil ,odata, un fel de culoar de alimentare pentru tara vecina si prietena…Poate singura tara vecina prietena! Dunarea este superba si malul sarbesc se contureaza frumos ,presarat de case si vase de pescuit si agreement.
Desi soarele ,culmea, se ducea si aici tot mai mult catre unguri, nu am putut sa nu dam o tura cu barca,asa pentru a saluta fluviul cum se cuvine. O plimbare de seara ,care ne arata o Dunare in care pescuitul electric a fost eliminat odata cu supravegherea moderna a granitei UE (sau NATO) ,cu putina activitate pe apa .
Ploaia ne impinge la mal si, la masa ,langa niste paste gatite sirbeste (un deliciu !), alaturi de oamenii locului incep superbele povestiri intre Oameni ! Oameni care se vad prima oara , care nu au de impartit averi si case,pe care politica ii lasa indiferenti,oameni care vreau si stiu sa te faca sa te simti bine, oameni care vorbesc cand sarbeste ,cand romaneste fara ca acest lucru sa te deranjeze…In fata paharelor cu vin de Aiud si palinca de Ardeal ,povestile curg …Geografia si istoria se dovedesc comune interlocutorilor si o harta veche ,inainte de PF1 devine un subiect de discutie . Mi-am dorit mereu ,probabil ca si tine cititorule, sa cunosc lumea in care traiesc , sa aflu despre obiceiurile locului si a oamenilor.Va garantez ca o excursie in Clisura si o discutie romana-sarba nu va vor dezamagi!
Deoarece timpul este mai intotdeauna dusmanul nostru ,ne retragem la culcare intr-un tarziu ,plini de planuri si sperante pentru ziua ce va urma .In fond planul e foarte simplu : maine vom ZDROBII salaii!!!

Contrar celor relatate de gazda, care nu ne prea dau sperante…
Noaptea trece greu cand trebuie sa mergi la pescuit! Cand te mai sforaie si amicul de camera este parca infinita!

Mai ales in clisura unde oamenii (parca am mai zis eu ceva cu UE…) functioneaza parca dupa ora Italiei …La ei pescuitul incepe la ora 9! Culita are o vorba: “Dom’ne ce rost are sa merg cu noaptea-n cap pe balta ca doar pestele este tot acolo!” Desi noi eram setati sa fim la 6 in barca , n-ai ce face! Daca mergi la Roma te comporti ca romanii.
Ca sa nu mai bat matzu-n cap ,la 9,30 decolam in susul Dunarii (ca norocul si o sa vedeti de ce!) ca acolo e “aia mari”! Dintr-un inceput trebuie sa va zic ca in orice loc oprea, Culi ne povestea ,clar, cum a prins din locul ala de 3-5-7-8-11 kg! Salau! Numa salau! Bine …in vreo 3(trei) decenii…

Asa aflam ca salaul de 30 kg este foarte prezent pe Dunare si ca daca am fi venit noi saptamana trecuta sa vezi cum sareau salaii pe mal! Suna cunoascut?! Vorba lui Toma :” Ehh , daca ar fi fost o ploicica sa vezi tu …”
…
Asa cum este si normal Culi prinde primul strap .La guma! La Orca ,ca tot le fac sarbii…Pescuitul nu are nimic spectaculos in sine: dam cu gume , cu capete de 10-20 g, din barca. Al doilea strap luat de Culi vine pe o guma Mikado. Normal ca noi nu avem gume din astea…In general am pescuit in zona de delimitare dintre curentul principal al Dunarii si vechea margine de balta ,scufundata dupa aparitia PF1, in cioate! Cu ocazia asta mi-am confirmat faptul ca firul Power Pro este cel mai potrivit pentru Dunare! Superfirele sunt minunate insa pe cioate e belea!Tzacurile de salai continua insa baietii nu vreau sa-si arate cu adevarat fata! Schimbam locurile.Ploaia rade de noi si ne serveste dusuri reci ,de parca nu erau de ajuns cele servite de inactivitatea coltosilor.
In sfarsit ,pe o guma grub ,verde cu galben si un cap de 14 g il simt pe baiatu’ in zona …O atingere fina ,ireala parca, dar o idee prelungita imi aduce un salau peste kil in barca! E bine, in general e bine zicea regretatul Toma Caragiul! Totusi chiar asa de maraiti sa fie? Se pare ca da! Desi schimbam locurile, ca tiganii caii , nu obtinem decat strapi! In schimb povestile ne duc in alta lume si la fiecare lanseu parca simt pana-n ficati ciocanul unui salau de 30 kg!

…
Deoarece soarele ne surade printre nori si legile firii trebuie respectate decidem sa debarcam pe o insula sa mancam ceva.Numa asa ,ceva lejer , sa nu ne ingrasam. Drept pentru care acostam la o insula ,dupa ce salutam un pescar mai in varsta ,care ne-a demonstrat,inca odata, ca “exista o eleganta adevarata, autentica a pescarului batran cu haine arse de soare …” si care avea ceva salu prins la clai(y)ton! Adica la stationar mai pe romaneste…
Masa ,usoara,foarte usoara,tipica de Ardeal, cu slanina, branza,zacusca,carnati,porodici (un fel de rosii in …Ardeal),ceapa si piscareti (astia-s ardei iuti!) ,stropita cu ceva licori bahice , ar putea atrage jumatate din Europa in Clisura!

Si apoi sa mai mori?! Dupa asemenea ospat , in momentele de relaxare , ii spuneam,plin de marinimie, prietenului meu :”Eu prind nu prind nu ma intereseaza! Vreau sa prinzi tu…” Fire altruista ce mai incoace si incolo!
Iesim din nou pe apa. Binenteles ca mie niciodata nu-mi convine nimic!

Care vas’a zica nici modul de abordare a structurilor, pozitionarea barcii,etc. Si deoarece Culi tot vrea sa ne duca la locurile cu monstrii si mie mi-e teama sa nu-mi dea vreunul ,din greseala, il pun sa opreasca barca intr-o zona in care “nu prea mai sta pestele aici”.Numa asa,de’al naibii! Baietii ,ghiftuiti de slana si piscareti ,zac pe fundul barcii ,sufocati de presiunea in scadere rapida , lasandu-ma pe mine sa incerc locul…Adica un fel de cobai.
Guma , un Ohio de la Relax , armata cu un jig de 11 g cade departe in canalul cu o apa de 5-6 m. Ultima partida pe 2013, de pe Scorei, imi canta inca in ureche…O volta, doua si varful Avidului este izbit de ceva subacvatic! Ciocan! Mana reactioneaza inaintea comenzii din creier ,batul se cabreaza o secunda si apoi linistea se asterne intre doua tari…Doar textilul pluteste moale si vinovat la suprafata apei! Stiuca! Probabil mare!
Brusc totul se schimba-n barca ,desi malul Normandiei este atat de departe si Ziua Z parca a fost demult!

Baietii sar in picioare si gumele incep sa deranjeze pescarusii care zboara suspect de jos pentru perioada asta a zilei …
Primul salau poposeste firesc in barca. Apoi o stiuca.Apoi o “batranica” pleaca cu un MT shad undeva departe…Punem strune! Mai iasa o stiuca la Radu! Apoi subsemnatul prinde o “veverita” direct din lansare. In salca din fata barcii.Veselie la Acapulco ! Asta era un film parca…Baietii sunt in glume mari ,poantele curg ,strapii lovesc din nou si …VIATA E ATAT DE FRUMOASA!
Nu mai scap de bascalia lor! Teoretic eu sunt capitanul (ca cica ala din fata care ridica ancora decide –plm ca m-a rupt ancora aia!Si am si o inghinala…),Culi e mecanicul –ca e la motoare si Radu e …habar n-am! De parca chiar ar trebui sa fie ceva!In afara de prietenul meu!
Paac! Culi loveste si el “veverita”! Sa fie de la vant? Sa fie de la licori? Brusc devine ciuca batailor! Si cedeaza nervos-porneste motorul! Ne miscam iar ,ancoram si facem ce ,zicem noi, stim mai bine! Dupa strapul lui Culi ,lansez peste umarul lui cu un cap de 14 si o guma de la Jaxon.Gen Kopyto. “Atacul nu m-a surprins “ si ciocanul se gata in agrafe. Cu scopul declarat de a face poze artistice la urma…Niciodata nu e bine sa speri in …mai bine.Asa si cu “artisticele”.
…
Undeva ,in cazane, ni se pregateste ceva…De fapt acolo ,in jos , catre “casa”, nu se mai vede demult nimic.Ceasul arata orele 16,30 si zgomotul ciudat ,care se aude din aval, creste in intensitate.Ploaia.Vina ploaia!
Daca ce vine de jos poate fi numita ploaie! De fapt este un fel de holocaust, de apocalipsa care ne invaluie din toate partile .Nu ne mai auzim in barca! Tunetele devin pur si simplu asurzitoare! Asa ceva nu am patit decat la munte.Ancora afara si cap compas Pojejena! Cam 10 km! Noroc ca e la vale!!! Motorul urla prin furtuna dezlantuita (oare ce ar fi daca s-ar strica ?– imi fulgera prin minte) si Radu ,in lipsa de ocupatie, primeste sarcina sa scoata permanent apa din barca cu un fel de cancioc.Nu ca ne-ar scufunda ,dar sa stai cu picioarele in apa nu e placut indiferent cat esti de ud! Eternitatea pare de multe ori prea aproape de noi! Privirile ,intuite, ale unor sarbi de pe o barja spun totul!Suntem la limita nebuniei si orice greseala in navigatie poate fi deosebit de periculoasa.Nu se vede la 5 m in fata barcii de ploaie…Si ploua!
…
Cand in sfarsit acostam ne simtim parca noi nascuti! In plus ,bufnitura prietenului,dat cu cracii-n sus in barca, care nu a intuit acostarea da frau unei descatusari nervoase …

Am scapat!
Dusul fierbinte si un papricas de pui (tot sarbesc!) ,plus o cupa de vin si o cafea calda ne aduc printre muritorii de rand. Doamne ce frumos a fost!Povestile continua tarziu in noapte.Fotbalul s-a terminat de mult la televizorul care ne priveste ,stingher , din coltul camerei. Radu continua sa sforaie…Sper sa nu se sufoce!
…
Pentru ca noi suntem pe ora Romaniei ,ne bem cafeau si servim o branzoaica la “Alimentara” ,unde o doamna draguta, romanca dar care la telefon vorbeste sarbeste , ne face dimineata agreabila.Culita ,acasa, doarme…
…
Desi ploaia pluteste in aer ,mergem sa vedem ceva locuri de pe mal .Asa in plimbare ,inainte sa plecam catre casa. Foarte interesante locuri! Fiind joi ,vreme de cod galben toate sunt libere.Imaginatia imi fuge si ma vad stand la tabara de cort ,cu pneumatica umflata si sonarul pe placa de motor! Cu siguranta voi prinde ACOLO peste!

Cateva maini, in fata casei de vacanta a primarului, ne aduc strapi si doi avati bezmetici la gume.
Primarul …nu cred ca se supara ca pescuim acolo.Cel putin asa zice Culita.Bine, baieti bine crescuti ,l-am fi intrebat insa se pare ca momentan este putin …inchis!
Ploaia revine in forta. Birtul dintr-un satul vecin este insa bine aprovizionat cu bere si chiar cu o imitatie de kastmaster care ,constat cu placere, sta bine agatata de sapca mea! Am chiar reducere la achizitie pe motiv ca e prima oara cand vin acolo! Banateni! Delta e asa departe …
Dupa ciorba de curcan ,servita de gazda,dupa urarile de bine si multumiri, cu promisiuni ferme de revenire in zona , ne punem in miscare catre casa.Ploaia ne insoteste o buna bucata de drum ,cam pana trecem in Ardealul nostru drag…
…
Maine este ,din nou , zi de lucru ,doar e vineri.Insa ,curios , acest lucru nu ma streseaza deloc acum … Gandurile mele zboara la Dunare,la oamenii ei , la Clisura si creierul si mana mea au ramas setate pe ciocanul salaului de 30 kg…Chiar daca nu-l voi intalnii nicodata, voi continua sa sper deoarece,asta este nu-i asa , farmecul pescuitului .Farmec care poate face o viata sa fie traita altfel …
Gata!