Probabil ca asa este Kzoli, Ovidiu, insa, cum am scris mai devreme, am inceput sa studiez lucrarile Prof. Dr. Arlinghaus, multe dintre ele vazute din prisma unui pescar.
De ex, el scrie urmatoarele despre reproducerea pestilor:
„…comportamentul pestilor din crescatorii nu se poate compara cu comportamentul pestilor din apele natural, atata in stilul de hranire cit si de reproducere. Studiile au aratat ca, exemplarele capitale prinse in ape naturale NU au depus icre in captivitate. Procesul de recoltare/ mulgere a icrelor/laptilor atat de la exemplare capitale cit si medii a pestilor capturati din ape naturale au dus la acelasi rezultat: o reproducere slaba. Cauzata cel mai probabil de stress, frica, efortul de a scapa din plase…
In schimb, in libertate, pestii capitali, cei cu multa experienta, depun icrele cu pina la 4 saptamani mai tarziu, alegand momentul cel mai prielnic pt depunere, si nu doar impinsi de comportamentul/ indemnul natural. Embrionii ce provin de la exemplarele capitale sunt mai robuste, mai puternice si au mult mai mari sanse de supravietuire. Si, ca si la oameni, din parinti mari -> copii mari, si invers. Bine-nteles ca exista si exceptii, acesti pesti sunt insa cu defecte de gene.
Studiile facute pe mai multe lacuri naturale au aratat ca acolo unde era interzisa capturarea pestilor capitali populatia de peste s-a dezvoltat in cativa ani mult mai bine decit in lacurile unde era doar o dimensiune minima pt pastrarea pestilor capturati. Astfel, in aceste lacuri din urma, cu toate ca pestii au avut o varsta inaintata, nu s-au dezvoltat in pesti capitali.
Din punct de vedere al reproducerii pestilor in ape natural, exemplarele capitale reproduc pestii cu cea mai mare sansa de supravieture, genele de pesti mari/ capitali sunt transmise mai departe, si populatia de peste reprodusa este mult mai mare decit in apele unde nu exista reproducatori capitali.”
Intr-un articol foarte interesant, unde da si nume studiilor efectuate (de el sau alti cercetatori), spune asa:
„…in captivitate un peste rapitor mananca tot ce i se da, tot ce-I trece prin fata botului. In schimb, in libertate, pestii praduiti se ascund in maluri, ierburi, astfel ca rapitorii au o problema de consum de energie, un raport intre consum si reinnoirea energiei. Asa ca, acestia se specializeaza in timp pe pesti prada raniti, bolnavi, morti si incearca sa nu depuna eforturi prea mari care duc la o crestere a energiei consummate. Astfel se face un echilibru natural si pestii pasnici se dezvolta in aceasi masura cu rapitorii. Un peste in captivitate isi procura hrana foarte usor, aici neexistand efortul depus pt hranire, astfel ca intr-o incinta mica toti pestii hrana dispar rapid.”
Un alt rezultat al studiilor, a fost urmatorul:
“…pescarii sportivi merg la pescuit nu numai sa prinda peste, ci sa se si recreeze, sa elimine stresul de la service, sa admire natura... Un pescar sportive care poate practica pescuitul este mai implinit decit un pescar care nu poate practica acest sport, chiar in limite. Dar, incoronarea - multumirea maxima sufleteasca, o dau rezultatele pescuitului, capturile de pesti, daca se poate capitali.
Studiind mai multe lacuri naturale cu o populatie diferita de stiuca, am putut trage urmatoarele concluzii:
1. In apele unde se practica NoKill, dupa o perioada de citiva ani capturile s-au rarit drastic, pestii invatand sa se fereasca de toate nalucile. Astfel, majoritatea pescarilor au ramas nemultumiti de rezultate, cu toate ca pestii erau in numar mare in apa, si nu au mai vizitat acele lacuri. Deasemenea, pestii nu au mai putut sa se reproduca cu success, puii de stiuca erau mancati imediat de celelalte stiuci (medii si mari). Doar f putin puiet a reusit sa se dezvolte spre pesti medii, oferind in acest timp unui nr mic de pescari bucuria unui drill.
2. In apele cu dimensiuni minime de pastrare a pestilor, aici sau rarit repede pestii capitali, iar in citiva ani s-au mai prins doar exemplare medii. Cu toate ca unele exemplare erau batrane, nu au ajuns la o marime capitala. Hmmm?
3. In apele unde a fost definita de o fereastra minima si maxima pt pestii retinuti, de ex 40 – 85 cm, aici pestii sau dezvoltat cel mai bine, sau reprodus cel mai bine, rezultatele pescariilor au fost cele mai satisfacatoare.”
Si inca o chestie interesanta pe care o aminteste:
“…un peste capital nu mai creste atata de repede ca un peste tanar, mediu ca marime, nu mai are nevoie de atata hrana pt a-si dezvolta musculatura. Adica, o stiuca de 10 kg mananca mai putin decit 10 stiuci de 1 kg, sau 5 stiuci de 2 kg, care la acea marime au inca nevoie de multa hrana pt dezvoltare.”
Astfel, avand in vedere toate aceste aspecte, un peste capital este de o mare necessitate si importanta in apele noastre pt o reproducere si o buna populatie de peste, pt un echilibru natural si, NU este recomandat pt consum din cauza timpului indelungat de viata, ce permite o depozitare a multor substante chimice, metale grele samd… De aici, un peste tanar, mediu, este mai sanatos pt consum decit un peste capital.