Felicitari baieti si, pentru ca tot am venit de la pesti si mi-ati facut pofta de scris , va plictisesc iar cu un scurt rezumat

deci:
Si uite asa povestea merge mai departe …
Dupa utimele 3 partide in care farmecul pescuitului la clonc a cam lipsit din perspectiva lipsei sonarului iata ca a venit si vremea „razbunarii ” cand, sportul asta a devenit
interactiv . Mai exact, prin amabilitatea si promptitudinea lui Zoran , vineri dimineata ridicam de la posta una bucata sonar Elite 4x. Ideea era de un minimum necesar la clonc care sa fie mic, compact si usor dar cel mai important nu foarte scump fiindca bugetul nu era alocat pentru o asemenea investitie ci pentru un Go Pro Hero care sa
captureze amintiri la pescuit (si care din pacate va trebui sa mai astepte putin).
Fiind contra timp ,la amiaz urma deja sa plec la pescuit , n-am pierdut vremea aiurea ci am umflat barca in sufragerie si m-am apucat sa incropesc rapid un suport de sonda . Cum stilul imi era partial format, stiam deja care va fi locul sondei astfel ca am trecut repede in revista materialele la indemana prin casa si da-i bice
(la treaba ca –i tarziu). Nici n-am terminat bine de confectionat suportul si de adaptat o priza pe barca pentru el ca si suna telefonul iar la capatul firului , o voce grava imi
spunea „fa-te gata ca intr-un ceas vin sa te iau sau, daca nu esti gata, ramai acasa ” (grava fiindca lumea stie ca am obiceiul sa inatarzii asa ca devin inventivi in a gasi metode sa ma zoreasca

).
Cu o zi inainte numa bine am terminat un bat experimental de clonc, cu varf mai moale, din fibra de sticla , ca sa vad usor trasaturile astfel ca eram dotat pana-n dinti pentru excursia asta.
Ajungem destul de tarziu pe apa si abia reusim sa instalam toata sandramaua si sa dam o tura fara rezultat inainte de a se lasa noaptea. Numa bine am avut timp sa ma
familiarizez cu sonarul cat de cat si sa-i fac la repezeala setarile , cu putin ajutor de la altii mai experimentati ca mine.
Odata cu noaptea, tragem barcile in larg la locurile de dormit, instalam betele, si evident o portie de somn zdravan (d-ala ca nani) incheie o zi agitata si extenuanta .Nu planuiam sa ma trezesc decat odata cu rasaritul caniculei (adica pe la 9 dimineata ) ca oricum matinal n-am avut rezultate niciodata si nici nu se poate cloncani din pricina brizei insa, pe la 3:32 dimineata cine suna ? Un mustacios fortos, a gasit de cuviinta sa zdrangane zdravan de clopotei si sa-mi tulbure odihna. Intep din fir, ma munces sa ridic batu de pe balon sa nu mi-l rupa , ma caznesc sa ies din asternuturi pentru dril si, casnd reusesc sa ma ridic in pcioare da de 2 ori din coada si se duce.
Scot cateva cuvinte duioase printre dintisori , bag iar momeala si ma pun sa continui odihna cu gandul la animalul care tocmai mi se dezgatase din carlig. Intr-un final adorm si-n vis reusesc totusi sa termin drilul favorabil scotand la pozat un somn de toata frumusetea. Poate si de asta m-am trezit sambata dimineata cu un zambet larg pe fata desi era o caldura de-ti venea mai degraba sa plangi. Ziua se anunta deci lunga si grea din pricina caniculei.
Ceea ce inca nu stiam , era ca avea sa fie si frustranta, cu o gramada de trasaturi ratate pe intepatura si vreo 3 pesti dezgatati in dril pe batul nou . Intr-un final m-am pus sa schimb si ancorele cu unele mai subtirele si mai mici dar prea tarziu ca au inceput sa nu mai miste. Am fost la un pas sa dau jos piatra si sa pun plumb normal (care are o treime din volum la aceeasi greutate) dar faptul ca doar la batul ala avusesem trasaturi m-a facut sa ma razgandesc.
Vreo 2 rame asa la 2-3 kile bucata, intrate tot la batul de jig greu (care intre noi fie vorba nu prea iarta nimic) mi-au alinat in final necazul si m-au dus cu gandul la faptul ca totusi, o fi un bat moale bun ca-ti arata trasatura si ciupiturile dar totusi, la clonc, ca si la somn in general, e necesar ceva mai tare pe varf ca sa le poti da teapa si sa le spargi oasele facand-o.
O schimbare de apa si o schimbare majora pe apa , ne-au facut sa insistam in toiul caniculei si, pe ne simtite , ne trezim in mijlocul unui banc imens de carasei cu gurile la suprafata dupa aer (deh, la 28 de grade apa...). Brusc, ecranul sonarului s-a umplut de ecouri care, nu mai erau rame ca mai devreme ci „vacute” care raspundeau rapid la clonc si veneau din toate partile. Ei... si aici vine partea cu frustrari datorate faptului ca ai sonar si vezi cei sub tine pentru ca, sa vezi cum vin „vacutele” , miros momeala si apoi pleaca stramband din nas e mai mult decat frustrant. Mai ales ca veneau si de jos , si dintre ape si de sus in jos de nici nu mai stiai la ce adancime sa lasi betele.
Din senin, on umbra mare apare direct la nivel cu momeala si instantaneu ma si troznestein bat de sa mi-l ia din mana. Ei bine, ce a urmat ...
Da mai bine va las sa vedeti ca va dati voi seama