Eu nu o vad chiar asa dramatic, dar nah, ce sa zic, traiasca Romania? :nuinteleg:
Parerea mea este ca, doar un pescar cu multa experienta poate reproduce si aplica de pe o zi pe alta cu success ceea ce citeste. Iar asa un pescar are locurile lui si stie singur sa gaseasca ce are nevoie. Iar cei ce ghibiteaza, cei care nu-s in stare sa caute si sa gaseasca singuri locurile si nalucile, aceeia nu reprezinta pt mine nici un fel de pericol.
Am patit odata mai de muuult, cind pescuiam la crap, pe un lac f frumos, dar nu exagerat de mare. Mergeam pe malul apei finutz de tot, ca o gazela, sau mai bine zis ca un indian, si urmaream cu atentie sporita si cu concentrare maxima urmele ce le lasau crapii pe fundul apei si care apoi se „oglindeau“ pe suprafata apei. Stiam deja sa diferentiez urma lasata de un lin, sau un crap, si in functie de specia banuita puneam o jumatate de boaba de cucuruz, sau chiar 2-3 boabe intregi. Iar cu o pluta culisanta, fara stopper, f finutz totul, lansam zona unde-I banuiam/vedeam si trageam incet pina unde credeam ca se afla acestia si lasam sa se duca jos. Cea mai buna partida a fost de 6 crapi in 2 ore. Pescarul ce era pe malul celalalt ma urmarea cu binoclul si, la un moment dat, nu a mai rezistat, a impachetat si a venit langa mine. Nu a salutat, nu a intrebat nimica, a lansat 3 grunduri cu cosulete si s-a pus sa astepte. Am impachetat si am plecat. A doua zi, revenit pe acel loc, am dat din nou de individul “razbunator”. M-a intrebat politicos cum si ce am facut ieri, ca el nu a mai avut nici o trasatura. Am dat din umeri si am zis canu inteleg limba… M-am intors cu zambetul pe buze si am mers pe Rin.
Un alt exemplu: eram cu multi ani in urma la Dunare. Seara, apare o Dacie de CS si iasa un tip cu lanseta de toata jena. Nu a durat mult si primul salau a fost pe mal. Dupa o ora avea vreo 5 salai si un somn, toti unul mai frumos ca altul. Interesant era ca tipul nu pescuia tot timpul, drac’ daca am priceput de ce!? In fine, a doua zi dimineaza déjà vu: 3 salai, 2 somni, stiuca… Nebunie! Pleaca domnul dupa un ceas, hop si eu bucuros pe locul respectiv: 1, 2, 3 … 15 bucati! Am crezut ca innebunesc de nervi… fiecare lansare era cu agatatura, fiecare agatatura cu una bucata montura pierduta. Dupa ce am pierdut vreo 15 bucati montura, m-am lasat pagubas si nici nu am mai incercat…
Mai unul si gata: …acum 4 ani, pe Dunare, m-au vazut pescarii bastinasi cind am prins muuulti somni la clonc, in locuri unde ei nu ar fi pescuit niciodata. Au vazut ca le-am si dat drumul, veste ce s-a raspandit repede in zona. A doua zi, mai bine zis a doua noapte, au venit mai multi pescarii industriali cu barcile, cu plasele (la lucru, in mers) si cu cloncurile si au cernut de-adreptul zona timp de 3 ore. Ma uitam cu groaza la ei si eram foarte curios de rezultate. Rezultatul a fost mai mult decit satisfacator (pt mine): 3 somnici de nici macar 2 kile bucata. Ziua urmatoare, de parca toata noaptea nu s-a intamplat nimica, am prins la fel de bine ca si inainte de plasuiala.
Parerea mea este ca, multi vad – putini pricep! Iar cei ce stiu meserie cu adevarat, nu se pun sa urmareasca locuri altora, pt ca sunt capabili sa faca asta si fara spionaj.